tag:blogger.com,1999:blog-58303423613119311732023-11-15T08:14:34.400-08:00icoane, pictura si restauraregeo_cricrihttp://www.blogger.com/profile/16199364814742430557noreply@blogger.comBlogger2125tag:blogger.com,1999:blog-5830342361311931173.post-76384929213030355212008-03-22T11:16:00.000-07:002008-03-23T12:49:37.131-07:00Aspecte critice privind refacerea adeziunii stratului suport la biserica Arbore. Evoluţie istorică.<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO">Prezentarea de la Ministerul Culturii din data de 21 martie 2008</span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><br /><b style=""><span style="" lang="RO"><o:p></o:p></span></b></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Ctitoria logofătului Luca Arbore de la 1503 se detaşează în peisajul bisericilor din nordul moldovei prin particularităţile arhitecturale, stilistice şi iconografice. Relaţiile dintre cele trei aspecte sunt de subordonare, în sensul că formele de arhitectură oferă un spaţiu de desfăşurare a picturilor murale. Păstrarea mesajului iconografic de la 1541 a fost posibil datorită tehnicii de execuţie <i style="">a fresco</i>, a corectitudinii cu care aceasta a fost executată şi a materialelor de bună calitate folosite, punctând în acest fel grija ctitorului de a rămâne în conştiinţa urmaşilor ca model de urmat.<o:p></o:p><br /> </span><iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.blogger.com/video.g?token=AD6v5dyZbtw5T7CEvMx8cZNwurz84ylLcVXIZ8FSMmwIqW748o3YanZiTWAgsfleTb6ut_oCUpTX67IXWYenFMxXaQ' class='b-hbp-video b-uploaded' frameborder='0'></iframe></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">De-a lungul timpului biserica a cunoscut p</span><span style="" lang="RO">erioade dificile care au dus la degradări structurale influenţând direct calitatea suportului şi implicit a picturii murale. În urma acestui fapt au fost efectuate, în timp, importante intervenţii având drept scop stoparea şi eliminarea cauzelor care ar fi dus la pierderea ansamblului. Materialele folosite pentru conservarea diferitelor componente, de arhitectură sau pictură murală, au fost cele specifice fiecărei perioade de intervenţie. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">O<span style=""> </span>degradare accelerată a monumentului s-a produs în secolele al<span style=""> </span>XVII - lea şi al XVIII - lea când, periodic, lăcaşul a ramas fără acoperiş. Astfel, intemperiile coroborate cu şocurile mecanice produse de cutremure au dus la pierderea stratului suport şi implicit al celui pictural în zonele superioare.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Primele intervenţii sunt consemnate de către Ioan Caproşu încă din anul 1909-1914 fiind continuate apoi în 1936-1937, când spune că a fost consolidată fisura ce strapungea <span style=""> </span>peretele nordic între altar şi naos.</span><span style="" lang="RO"> <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Problemele legate de stuctură sunt rezolvate în anul 1955-1956 când a fost construită de jur împrejurul monumentului, o centură din beton armat pentru a stopa extinderea fisurilor ce apăruseră din nou în pereţi. Materialele specifice aceastei perioade au fost cimentul pentru fisuri şi ipsosul în cazul chituirii lacunelor la nivel şi a tivirii marginilor fracturate.<i style=""> </i><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Acelaşi Ioan Caproşu semnala că în momentul editării, adică anul 1967, se efectuau lucrări de consolidare structurale prin ţeseri şi injectări a gravelor crăpături, agrafări de fresce desprinse şi refacerea acoperişului. Timpul a demonstrat că acţiunea de ancorare a suportului a fost eficientă, demonstrând în acest fel eficienţa de moment de folosire a agrafelor din aluminiu, un material uşor care nu rugineşte. Metodologic, acestea au fost introduse prin perforarea zidăriei cu burghiul după care au fost fixate în ipsos. Printre zonele astfel ancorate s-a identificat şi o replantare greşită a unui fragment de sfânt. De ai</span><span style="" lang="RO">ci putem concluziona faptul că s-au salvat toate fragmentele desprinse la acea vreme. Mai trebuie amintit fapul că metoda presupune ancorarea zonelor, nu şi introducerea unui consolidant care să refacă adeziunea la suport. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Operaţiunile de restaurare din etapa 2006 au început prin decaparea chituirilor şi tivirilor efectuate cu ipsos şi refacerea acestora cu mortare pe bază de var-nisip. Tot în aceeaşi perioadă s-a format o comisie care să decidă asupra acestor fragmente desprinse ce erau ancorate doar prin agrafe. În urma acestei întruniri s-a decis îndepărtarea lor, păstrând însă o zonă martor, după care s-a trecut la refacerea adeziunii stratului suport prin injectări cu un consolidant mineral pe bază de var hidraulic, numit PLM-AL.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Un moment important, anterior acestei intervenţii s-a petrecut în vara anului 1975 când, o echipă coordonată de Tatiana Pogonat împreună cu mai tinerii restauratori Dan Mohanu şi Oliviu Boldura au efectuat o intervenţie de urgenţă pentru consolidarea stratului suport al picturii detaşat de structura de zidărie din naos. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Cu această ocazie s-a folosit un consolidant specific acelei perioade, caseinat de calciu. Pentru asigurarea marginilor fracturate </span><span style="" lang="RO">ale suportului pictural desprins s-au folosit mortare pe bază de var-nisip, în proporţii diferite cu un adaos de câlţi, asigurându-se astfel o compatibilitate cu structura originală a stratului suport.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">În ceea ce priveşte caseina, după cum se cunoaşte, acesta a fost folosită încă din antichitate pentru calităţile sale adezive. Insolubilitatea complexului calciu-proteină este dată de reacţia produsă între cationii din var cu gruparea fosfat din proteină, astfel degradarea caseinei depinde mult de modul în care acesta este obţinută şi în ce condiţii este folosită. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Ceea ce trebuie să reţinem este faptul că <span style=""> </span>reacţia de degradare a casinei poate diferi de la o situaţie la alta, în sensul că dacă liantul proteic este folosit într-un mediu bazic, aşa cum se întâmplă cu pulberile din construcţii: var, ciment, pot determina o degradare accelerată a caseinei, sensibilă în aceste situaţii.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Dezavantajele pe care aceasta le produce a făcut </span><span style="" lang="RO">ca ea să nu mai fie recomandată la ora actuală pentru consolidarea stratului suport, după cum puteţi observa, în timp aceasta devine casantă pierzându-şi rolul iniţial. Recomandarea de a limita folosirea caseinei o <span style=""> </span>face şi Laboratorul de chimie ICCROM, încă din anul 1984, când s-a început efectuarea unor cercetări şi teste pentru producerea unui nou consolidant, de data aceasta de natură minerală. Acesta trebuia să îndeplinească anumite caracteristici de compatibilitate iar cercetările au determinat folosirea varului hidraulic ca liant, cu adăugarea unui material inert care să controleze rezistenţa mecanică, şi un fluidizator care să aducă noul material la o vâscozitate acceptabilă. <span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Introducerea informaţiilor cu privire la limitele în care pot fi folosite materiale pentru consolidanţi a făcut ca pe piaţa de specialitate să apară o gamă largă de produse care au la bază aceste exigenţe.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Specialiştii au declarat că este greu de controlat toate acestea prin faptul că cerinţele devin contrastante în sensul că, uneori dacă vrei să măreşti fluiditat</span><span style="" lang="RO">ea prin adiţia apei atunci rezistenţa mecanică a materialului scade iar coeficientul de contracţie se măreşte.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Un alt exemplu se referă la ionii de calciu solubili, cei care duc la apariţia crustelor de carbonat de calciu, această situaţie poate fii depăşită prin adiţia pozzoanei, însă acest lucru duce la creşterea concentraţiei de ioni de potasiu. Se ştie totuşi că sărurile solubile din mortare sunt predominant de <i>sodiu şi potasiu</i>, de aceea cele două trebuiesc ţinute în limitele acceptabile.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Totuşi, este posibil să se ajungă la un „compromis”, după cum l-au denumit cercetătorii, prin care consolidanţii trebuie să ţină sub control aceşti coeficienţi. Astfel consolidanţii din gama: PLM, LEDAN, BRESCIANI, şi ANDBE</span><span style="" lang="RO">R, ultimul fiind singurul produs specific conceput de laboratorul CEPROCIM din românia, sunt materiale care întrunesc aceste cerinţe iar diferenţierea lor se face prin conţinutul de săruri, coeficintul de contracţie şi mai ales timpul de priză. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Dacă acum câţiva zeci de ani restauratorul era pus în faţa unei game limitate de produse, acum alegerea devine dificilă în condiţiile când trebuie să decidem asupra unui consolidant care să îndeplinească <span style=""> </span>anumite cerinţe.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">La Arbore, s-au identificat două situaţii diferite în privinţa degradării startului suport care necesitau abordări diferite. Acest fapt, a impus selectarea a două tipuri de consolidanţi: unul pentru refacerea adeziunii şi altul pentru refacerea coeziunii stratului suport întâlnit în zonele inferioare unde umiditatea de capilaritate a produs o reţea de lacune alveolare.</span><span style="" lang="RO"> <span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Pentru situaţiile în care mortarul şi-a pierdut în timp aderenţa, alegerea s-a înderptat după cum am enunţat anterior, asupra produsului din gama PLM-AL. Iniţierea testelor fizico-chimice au avut drept scop verificarea noului consolidant, în primul rând a rezistenţă mecanice dacă aceasta este apropiată de cea a mortarului tradiţional din var-nisip folosit de noi pentru chituirile lacunelor din stratul suport. Mai trebuie menţionat fapt</span><span style="" lang="RO">ul că testele au fost făcute în laborator cu aceleaşi materiale folosite in situ pentru a obţine rezultate concludente. Raportul de încercare pentru determinarea rezistenţei mecanice s-a făcut pe o probă martor care consta într-o prismă întreagă din var-nisip, şi o altă prismă formată din două starturi de mortar care au aderat cu ajutorul PLM-ului. Fiecare probă a fost repetată de câte trei ori, după care s-a efectuat media aritmetică a rezultatelor. În urma determinării rezistenţei mecanice s-a ajuns la un rezultat favorabil, în sensul că cele două probe au avut valori apropiate între ele, iar ruperea lor s-a produs conform standardului, în formă de clepsidră. Un aspect interesant de notat a fost acela prin care PLM-ul a făcut corp comun cu mortarul acţionând asemenea unui monolit, deoarece consolidantul şi-a pierdut treptat apa şi în acelaşi timp a favorizat pătrunderea acestuia în porii mortarului.</span><span style="" lang="RO"> <span style=""> </span><span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Informaţii suplimentare asupra caracteristicilor produsului sunt cele legate de vâscozitate<span style=""> </span>şi timpul de priză. Acestea au fost obţinute prin teste chimice, fiind ajutaţi în acest sens de către laboratorul de chimie a facultăţii prin Dna. Olimpia Barbu care a efectuat o serie de teste FTIR punând în evidenţă în acest fel procesul prin care hidroxidul de calciu se transformă în carbonat de calciu.<span style=""> </span>Testul FTIR a adus din start o serie de concluzii importante în metodologia de preparare a produsului astfel că:<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">- pentru a obţine un produs comp</span><span style="" lang="RO">let hidratat se recomandă o proporţie cel puţin egală a raportului de apă şi PLM, în nici un caz nu se recomandă o cantitate mai mică de apă deoarece a fost identificat permanent în aceste teste hidroxidul de calciu. Acest lucru poate fi identificat şi vizual de catre restaurator, prin mici cuiburi nehidratate. Rezultate bune s-au identificat pentru proporţii mai mari de 1:1, însă trebuie ţinut cont faptul că o cantitate mult prea mare de apă duce la scăderea rezistenţei mecanice a consolidantului. <span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">Pentru tratamentul mortarului decoeziv at</span><span style="" lang="RO">enţia noastră s-a îndreptat asupra produsului numit Syton X30 </span><span style="" lang="RO">care conţine particule foarte fine de siliciu dispersate într-o emulsie apoasă ajutând la umplerea spaţiilor goale dintre particulele de nisip ale materialului decoeziv. Metodologic, testele pentru determinarea <span style=""> </span>rezistenţei mecanice au decurs la fel ca şi<span style=""> </span>în cazul celor cu PLM, în concluzie putem spune că după impregnarea întregii suprafeţe, aceasta devenise uşor lucitoare după cum se </span><span style="" lang="RO">menţionează şi în fişa tehnică, în acelaşi timp capătă o nuanţă mai închisă decât proba martor. Cel mai important lucru este rezultatul bun obţinut în urma determinării rezistenţei mecanice. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">În concluzie trebuie spus că operaţiunea de consolidare devine una dintre cele mai dificile prin faptul că restauratorul trebuie să cunoască caracteristici</span><span style="" lang="RO">le structurale ale materialelor, diferenţele de densitate şi porozitate, acestea fiind corelate cu produsele de consolidare sau de refacerea a coeziunii.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">De asemenea, din experienţa acumulată putem considera că având accesul la aceste materiale şi beneficiind de caracteristicile lor nu este necesară umplerea unor goluri extinse ci numai efectuarea unor puncte de an</span><span style="" lang="RO">corare care să asigure portanţa acestor zone. În acest fel se evită o injectare necontrolată şi introducerea unui material nou în cazul unei operaţiuni care nu poate fi, în acest caz, reversibilă.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">În acest spirit intenţiile de refacere a adeziunii stratului suport al picturilor detaşate de la Arbore s-au efectuat conform principiului minimei intervenţii asigurând stabilitatea structurală a picturii.</span><span style="" lang="RO"> <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span style="" lang="RO">În încheiere aş dori să aduc mulţumiri profesorului coordonator Oliviu Boldura, colegilor care au făcut parte din echipa de la Arbore, Dnei Olimpia Barbu pentru partea de cercetare şi nu în ultimul rând firmei Iridex în cadrul căreia s-au făcut testele fizice.<span style=""> </span><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal"><span style="" lang="RO"><o:p> </o:p></span></p>geo_cricrihttp://www.blogger.com/profile/16199364814742430557noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5830342361311931173.post-50772042631192894142008-02-12T12:49:00.000-08:002008-02-12T12:58:34.969-08:00Servus!Am inceput cu servus! pentru ca asa spun oamenii cand se intalnesc la mine acasa. Nu stiu exact ce o sa fie cu acest blogg deocamdata, dar stiu sigur ca pot incepe prin a va arata ce fac eu mai bine, adica sa restaurez/pictez: fresca, icoane, mobilier.geo_cricrihttp://www.blogger.com/profile/16199364814742430557noreply@blogger.com4